Marea Unire de la 1918 este cel mai important eveniment din istoria noastră națională, cea mai importantă realizare a națiunii române, momentul în care s-au împlinit aspirațiile seculare ale românilor de pretutindeni. Acum 100 de ani, în contextul favorabil de la sfârșitul Primului Război Mondial, datorită eforturilor deosebite ale națiunii române, ale unor personalități ilustre, s-a înfăptuit idealul dintotdeauna al românilor: UNIREA într-un singur stat.
Astfel, anul acesta, la 100 de ani de la Marea Unire avem prilejul să aniversăm cu respect unirea, să rememorăm și să cinstim jertfa înaintașilor noștri și lupta pentru constituirea statului național unitar român.
Realizarea României Mari, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi a Transilvaniei cu România a fost rezultatul acţiunii românilor în contextul favorabil de la sfârşitul Primului Război Mondial (1914-1918), când au dispărut de pe harta Europei Imperiul Rus şi Imperiul Austro-Ungar. Sub conducerea regelui Ferdinand I, România a participat la Primul Război Mondial între anii 1916-1918 şi a avut ca obiectiv recuperarea teritoriilor româneşti aflate sub stăpânire străină: Basarabia, Bucovina şi Transilvania. După o perioadă dificilă, în care teritoriul României a fost ocupat de trupele germane şi austro-ungare, armata română a obţinut mari victorii în vara anului 1917 şi a încheiat războiul în tabăra învingătorilor. Pe acest fond și având în vedere afirmarea dreptului popoarelor la autodeterminare, a fost posibilă îndeplinirea obiectivul său, Marea Unire, care s-a realizat în 1918. Aceasta a fost recunoscută, ulterior, de marile puteri în anii 1919-1920.
Marea Unire din 1918 – evenimente și personalități ...
1. Unirea Basarabiei cu România
– Basarabia a fost prima provincie care s-a unit cu patria mamă iar un rol important în realizarea unirii l-a avut Sfatul Ţării, organ suprem de conducere ales în octombrie 1917. Condus de Ion Inculeţ, Sfatul Ţării a proclamat Republica Democratică Moldovenească în decembrie 1917 iar în 24 ianuarie/6 februarie 1918 Republica Democratică Moldovenească şi-a declarat independenţa.
Prin urmare, în 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării a hotărât cu majoritate de voturi Unirea Basarabiei cu România.
2. Unirea Bucovinei cu România – Un rol important în unirea Bucovinei cu România l-a avut Consiliul Naţional Român, înfiinţat la Cernăuţi în 14/27 octombrie 1918 sub conducerea lui Iancu Flondor. Acesta a coordonat acţiunea de unire şi a formulat dorinţa românilor din Bucovina de a se uni cu România.
Astfel, în 15/28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate Unirea Bucovinei cu România.
3. Unirea Transilvaniei cu România – În data de 29 septembrie/12 octombrie 1918, Partidul Naţional Român a adoptat Declaraţia de autodeterminare de la Oradea, redactată de Vasile Goldiş şi citită, şase zile mai târziu, în Parlamentul de la Budapesta de Alexandru Vaida Voevod.
Ca răspuns la acest fapt, la 3/16 octombrie 1918 împăratul Carol I de Habsburg al Austro-Ungariei a publicat manifestul ”Către popoarele mele credincioase”, care propunea reorganizarea Austro-Ungariei ca un stat de tip federal dar acesta a fost respins de români.
În octombrie 1918 a fost înfiinţat Consiliul Naţional Român Central care a preluat controlul Transilvaniei şi a coordonat acţiunile românilor. Acesta a decis să convoace în 18 noiembrie/1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, o Adunare naţională a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.
Marea Adunare Naţională a fost pregătită cu minuţiozitate, discuţiile purtându-se îndeosebi în jurul Rezoluţiei Unirii, redactată de Vasile Goldiș. Adunarea de la Alba Iulia s-a ţinut într-o atmosferă de mare sărbătoare. Au venit 1.228 de delegaţi oficiali, reprezentând cele 130 de cercuri electorale din comitatele românești. Acestora li s-au adăugat episcopii, delegaţii consilierilor, ai societăţilor culturale românești, ai școlilor medii și institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseriași, ai Partidului Social-Democrat Român, ai organizaţiilor militare și ai tinerimii universitare. Pe lângă toţi aceștia, s-au adunat peste 100.000 de oameni, care au sosit cu trenul, cu căruţele, călări, pe jos, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare ale comunelor ori ale ţinuturilor. Drumul spre Cetăţuia de la Alba Iulia era flancat de șirurile de ţărani români înveșmântaţi în sumanele de pătură albă și cu căciulile oștenilor lui Mihai Viteazul. Pe porţile cetăţuii flutura drapelul tricolor. De pe opt tribune se explica maselor populare măreţia vremurilor pe care le trăiau și importanţa adunării. Concomitent, în sala Cazinei Militare, delegaţii au ţinut ședinţa. Prin aceasta, adunarea de la Alba Iulia a căpătat caracterul unui plebiscit al tuturor românilor.
Ștefan Cicio Pop, a prezentat condiţiile istorice în care se desfășura adunarea, Vasile Goldiș a făcut o expunere a istoriei românilor și a argumentat necesitatea Unirii, iar Iuliu Maniu a insistat asupra împrejurărilor în care se realiza Unirea.
La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, deputaţii au decis în unanimitate cu privire la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, pe baze democratice, cu păstrarea unei autonomii locale și cu egalitatea naţionalităţilor și a religiilor.
Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională a solicitat
1. „Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus”.
Cu prilejul Adunării, s-a constituit și Marele Consiliu Naţional Român, un organism legislativ, format din 200 de membri aleși și 50 de membri cooptaţi, iar a doua zi, acest Consiliu a ales un guvern provizoriu, numit și Consiliul Dirigent al Transilvaniei, în frunte cu Iuliu Maniu. Consiliul a hotărât să trimită la București o delegaţie, condusă de episcopul de Caransebeș, Miron Cristea (viitorul patriarh al României). Acesta, la 1/14 decembrie 1918, înmânează regelui Ferdinand I Declaraţia de la Alba Iulia. La 11/24 decembrie 1918, regele Ferdinand promulgă decretul de sancţionare a Unirii.
Astfel, s-a îndeplinit idealul dintotdeauna al românilor, unirea într-un singur stat naţional, care a fost recunoscută de marile puteri prin tratatele semnate în anii 1919-1920.
Regele Ferdinand I şi Regina Maria au fost încoronaţi ca regi ai României Mari în 15 octombrie 1922, în Catedrala Încoronării din Alba Iulia. |
